BARTOVICS József și atracția „alterității stilistice”

BARTOVICS József, Sighișoara
ulei, placaj, 26 x 19,7 cm
semnat și datat dr jos cu negru: Bartovics J/1981
stare de conservare bună
https://www.depozituldearta.ro/pictura/3-3-2-389-418-427.html

Dragi prieteni,

articolul de azi este dedicat unui autor ce a ales o cale artistică cvasi experimentală, în contextul unui talent nativ perfect conștient de propriile capacități plastice.

BARTOVICS József (1935, Oradea – 2005, Oradea), artist coordonat de un temperament voluntar, nu își finalizează studiile într-o academie de artă, însă are capacitatea de a-și extrage meșteșugul din exemplele maeștrilor, fără a ajunge la efecte plastice mimetice și fără a porni pe confortabilul drum al naturalismului, abordat de maeștrii și majoritatea colegilor săi de generație.

Absolvent al Școlii populare de artă din Oradea, secția de Grafică, apoi Pictură, a fost ucenicul lui Macalik Alfréd și ulterior, al pictorului Aurel Pop. A vernisat prima expoziție la Oradea în anul 1955, după care a expus succesiv, în cadrul unor expoziții de grup și Saloane organizate la Oradea și Salonta.

În anul 1971 a participat la o expoziție colectivă bucureșteană, iar în anul următor a expus o lucrare la Bienala din București .[1] În 1977 a organizat o expoziție personală la Galeria de arte din Oradea.

În pofida exemplelor din epocă, se desprinde de naturalism selectând din paleta curentelor novatoare de la cumpăna secolelor XIX și XX, ceea ce se plia mai bine din punctul de vedere stilistic, temperamentului său: postimpresionismul, cubismul și în special constructivismul, reușind în cele din urmă definirea unei personalități artistice originale, care nu va pierde însă, contactul cu realitatea.

BARTOVICS József, Iarna,
ulei, placaj
53 x 58 cm
semnat și datat stg. jos cu albastru: Bartovics J. / 1980
stare de conservare bună

Logica interioară cubismului, îi oferea șansa dezarticulării structurii imanente a obiectelor și a realcătuirii ei după legi de selecție și ordonare adecvate propriului temperament și a sensibilității specifice.

Compozițiile sale se disting prin soliditatea construcțiilor plastice reconoscibile prin înscrierea precisă a formelor în spațiu, prin sonorități cromatice puternice, fiind evidente preocupările sale de a obține efecte picturale, voluntar sau sintetic decorative.

BARTOVICS József, Natură statică cu flori
ulei, placaj, 40 x 26 cm
semnat și datat dr jos prin incizie:
Bartovics J / 95
stare de conservare bună

„Prin exercițiu continuu a ajuns să stăpânească admirabil desenul, exprimând trăiri intense, o voință de construcție spirituală, o luptă cu sine însuși și gata să se confrunte și cu cei din jur, dorind să refacă drumul creației sub semnul construcției prin și în numele culorii, prin afinități elective, mai ales legate de cubism, constructivism dar și expresionism”[2].

BARTOVICS Jószef, Natură statică, 1963
ceracolor, placaj, 52 x 45 cm
semnat și datat dr. sus prin incizie: Bartovits J. / 1963
pe verso eticheta Uniunii artistilor plastici R.P.R
stare de conservare bună

A pictat cu precădere peisaje citadine, naturi moarte și un număr relativ redus de portrete și autoportrete, acestea din urmă reflectând ecouri îndepărtate ale artei maestrului băimărean Ziffer Sándor.

Temperament puternic și impulsiv, își va coordona expresivitatea artistică după propriile legi și propria realitate – peisajele citadine, tematică frecvent abordată ne prezintă mai puțin o realitate comun palpabilă, cât o gamă de forme filtrate prin emoții și experiențe coerente, în plan personal. Rigoarea construcției, formele geometrizante, sintetice, nu se interpun interesului expresivității cromatice, ci conlucrează în definirea unui drum propriu, original al artistului.

Unele peisaje citadine sunt conglomerate de case dispuse pe deal, perspectiva clasică fiind înlocuită de cea de suprafață în planuri vertical, cu adâncime spațială cvasi indetectabilă.

BARTOVICS József, Cartier de case
ulei, placaj, 21 x 25 cm
semnat dr. jos cu negru:Bartóvics J.
stare de conservare bună

Propunerea ce înlocuiește raportarea directă la realitate, vizează centrarea imaginii pe rezultatul propriilor sale trăiri, uneori fiind evidentă apăsarea psihică prin contopirea în masa grea a zidurilor medievale frecvent evocate.

BARTOVICS József, Sighișoara, 1980
ulei, placaj
41,2 x 34,5 cm
semnat și datat dr jos cu brun: Bartovics J / 1980
stare de conservare bună

Culoarea așezată în pete compacte, în special roșul, albastrul, violetul- abordate în aceeași logică a stilizărilor successive, asemeni linei grafice, conduce spre efectele de decorativism menționate mai sus și vizibile cu predilecție în cazul naturilor statice cu flori, dar și a peisajelor citadine.

Eclerajul este frecvent și el unul inventat, o lumină fictivă ce vine să sublinieze tendința geometrizantă și constructivistă ce se prezintă uneori, – actor principal al compozițiilor sale arhitecturale.

Etapa sa constructivistă, succedată de o perioadă inerentă generațiilor de artiști ai deceniului cinci și șase – subordonată realismul socialist, va fi încununată de creionarea unui drum artistic propriu spre expoziția personală din anul 1977, în cadrul căreia lucrările expuse ne relevă un autor matur, cu un stil personal viguros definit, artistic coerent și lucrări relevante în contextul artei transilvănene, a capitolului său orădean.