Pictura lui Gheorghe GHERMAN sau modestia care prefațează valoare perenă

Gheorghe GHERMAN, *Aniversare*
ulei, pânză, 40 x 43 cm, nesemnat
reproducere în Catalog Gheorghe Gherman. Pictură, Ed.Muzeul Țării Crișurilor, Primăria Municipiului Oradea, decembrie 2001 / ianuarie 2002
Colecție privată

Dragi prieteni,

Articolul de azi este dedicat unei personalități aparținând unei categorii de intelectuali, profesioniști de cea mai înaltă ținută care frapează însă prin modestia personală, degajând chiar o aparentă „stângăcie” în contextul aparițiilor publice. Este totodată o categorie socială care se creionează prin contrast cu pseudo-intelectualul zilelor noastre, extrem de vocal, devorator al aparițiilor publice, în care se manifestă cu o emfază deosebită, artificială și lipsită de „fond”.

Altfel spus, aveam undeva încolțită ideea că modestia ascunde bogăție, valoare cognitivă specializată, întâlnirea cu pictura lui Gheorghe GHERMAN (1948, Gripnița – 2010, Oradea) mi-a revelat personal, valabilitatea acestei perspective și în cazul unor exponenți ai domeniului creativ: artiști valoroși, care preferă penumbra în raport cu publicul iubitor de artă, artiști care nu caută scurtături, în drumul spre o creație autentică.

Moldovean prin naștere, transferat în Transilvania cu ocazia studiilor artistice derulate în cadrul Institutului de arte plastice „Ion Andreescu din Cluj, ulterior stabilit definitiv la Oradea, personalitatea sa artistică va afirma trăsături mixte, derivate ale celor două spații spiritual – culturale și tempetamental distincte.

Gheorghe GHERMAN, Întoarcerea acasă
ulei, placaj, 28, 5 x 38 cm
semnat dr. jos cu galben în monogramă: gh
https://www.depozituldearta.ro/pictura/31.html

Raportarea nostalgică la spațiul moldav al copilăriei va fi o constantă morfologică a operei sale, tablourile sale se vor constitui drept amintiri modelate în varii grade de idealizare, desfășurate odată cu trecerea anilor, aferente „expatului”.

**Gheorghe GHERMAN**, *Peisaj cu case și biserică*
ulei, pânză, 40,5 x 52,5 cm
semnat dr. jos cu alb: gherman
stare de conservare bună
Depozitul de artă

În opera sa a evitat în mod deliberat spectaculosul, stridențele formale de orice fel, preferând forarea în profunzimile spirituale ale creației, profilul biografic parcurs și ecoul său plastic, este în egală măsută discret, necesitând o minimă cheie de lectură.

După absolvirea Liceului de Artă Plastică din Iași în anul 1967, se transferă la Cluj, unde studiază în cadrul institutului cu profesori precum: Radu FULGER, Petru FEIER, Alexandru MOHI, Aurel CIUPE. Odată cu finalizarea studiilor se reîntoarce la Iași, pentru o scurtă perioadă de timp, unde va ocupa un post de profesor de desen, în perioada 1973-1977.

Începând cu anul 1974 se va transfera la Oradea, unde va elabora practic întregul său univers plastic, în paralel cu exercitarea funcției de restaurator – muzeograf în cadrul Muzeului Țării Crișurilor.

Deloc preocupat de ecoul public al creației sale, organizează puține expoziții (1977, Cluj-Napoca; 1978, 1983; 2001, Oradea; 1984, Beiuș), colecționarii apar însă organic atrași de autenticitatea unui demers artistic solid. Tablouri semnate de Gheorghe GHERMAN, fac azi parte din colecții aflate în România, Germania,Austria, spania, Italia, australia, U.S.A, etc.

Desenator, constructor al formelor plastice, capacitățile sale artistice au fost fertilizate de mediul spiritual complex al satului moldav, unde își are rădăcinile, al mediului cultural ieșean în care s-a format artistic la început de drum, cu profeori redutabili, continuând în Cluj cu dascäli care au înțeles și aplicat valoarea instrucției permanente, a formei plastice dar și a culorii expresive, când mai fastuoasă, când mai reținută (Aurel Ciupe).

„Gheorghe Gherman a fost și a rămas un constructor de forme învestite cu inteligență și cu multă sensibilitate, desenul său fiind proces mintal dar și gest expresiv. Imaginile au avut întotdeauna un corespondent în realitatea familiară a artistului, numai că interpretarea realului este depășită de sensibila stăpânire a liniei, de prezența unei mitologii personale, ceea ce a făcut ca atmosfera, poezia ori sugestia psihologică să ajungă dincolo de tema obiectivă propriu-zisă”[1].

**Gheorghe GHERMAN**, *Întoarcerea ac*asă
ulei, placaj
29,5 x 26 cm
nesemnat
*Depozitul de artă*

Gheorghe Gherman, scrutând fața lumii s-a înscris între cei care fac din semnul plastic nu numai indicatorul autorității lumii realului, cu respect pentru ceea ce putem vedea cu ochii noștri, ci și un „seismograf” al uimirii , al miracolului descoperirii, al trăirilor celor mai adânci dar cu atâta discreție exprimate…Pânzele se articulează încet, ele trădând, chiar dacă discret, frământările fără sfârșit și de aceea fiecare dintre ele reprezintă un mic univers ce-și ordonează prin tatonări, prin aprofundarea continuă, chipul și coerența structurală[2]”

De-a lungul timpului a tratat aproape aceeași tematică: compoziții în peisaj, naturi statice, scene panoramice cu un aer rural dar nu pitoresc, populate de oameni și animale, în special cai de care artistul este evident atașat, case cu forme geometrizate și stilizate ce descriu o atmosferă de simplitate și rigoare, comună uneori spațiilor mediteraneene.

Gheorghe GHERMAN, Țăran cu cai la câmp
ulei, pânză
36 x 48 cm
semnat dr. jos cu maro: gh
https://www.depozituldearta.ro/pictura/17-4.html

Din perspectivă compozițională pânzele semnate de Gheorghe Gherman nu sunt complicate inutil. Motivul acestei opțiuni estetice este cât se poate de simplu. După conturarea structurii întregului, care rămâne neschimbată până la finalizarea picturii – cele mai multe lucrări ale sale sunt terminate în ani buni – , plasticianul revine constant doar spre a consolida mult doritul echilibru cromatic și pe acela al organizării interne. Revenirea însă a avut drept consecință consacrarea unei formule de exprimare estetică ce tinde spre armonia ideală în plan tehnic și spiritual deopotrivă, spre crearea unui cadru de împlinire sufletească unde n eputem retrage de fiecare dată când rutina și răutățile din jur ne apasă.[3]

Imaginea dealurilor domoale ale Moldovei copilăriei sale, a fost un leitmotiv artistic al întregii sale opere, un set de imagini în care totul se raportează și recunoaște, indiferent de acumulările , de evoluția personalității sale în timp, la o modalitate de abordare plastică unitară, o invitație la meditație și visare.

**Gheorghe GHERMAN**, *Întâlnirea*
ulei, pânză, 36 x 36,5 cm
semnat stg. jos cu negru: gherman
stare de conservare bună
*Depozitul de artă*

Artistul își exteriorizează cu mulă discreție neliniștile existențiale, pânzele sale ne apar pe măsură ce ne familiarizăm cu limbajul plastic specific, oglinzi ale sufletului său: „ formele plastice nedizolvându-se niciodată întru totul, reușindu-se mereu aflarea unui echilibru, el regăsind în natură formele tandre ce sălășuiesc în peisaj, fiind sugerată chiar aici o fericire simplă ce se ivește cînd ai descoperit că orice individualizare , orice figurare atent controlată și adânc simțită menține categoriile speranței și ale iluziei, și că omul nu este nicicănd mai deplin el însuși decât atunci cănd se recunoaște în acele înfățișări.”[4]

Gheorghe GHERMAN, care a asimilat, a citit și cunoscut ca intelectual cu o mare plăcere estetică toate marile direcții ale spiritualității europene, în creația sa a fost mult mai prudent, neacceptând spectaculosul, improvizația, explozivul. Evoluția sa artistică este caracterizată printr-o neîncetată acxordare a gândului și sentimentului cu expresia pe care a dorit-o mereu mai profundă, dar și mai discretă.

Un actor permanent, difuz și discret este „lumina” tablourilor sale, lumina peisajelor de cele mai multe ori tomnatice, o lumină blândă ce filtrează și armonizează figurile umane, stilizează elementele de peisaj și cele arhitecturale.

**Gheorghe GHERMAN**, Peisaj cu dealuri, case și pod ulei, carton, 40 x 45 cm ,
nesemnat, stare de conservare bună
*Depozitul de artă*

Alternativa, unică și opusă psihologic este lumina albăstruie, rece ce învăluie alteori aceleași elemente omniprezente – figuri, peisaje, arhitecturi generice, o lumină ce comunică neliniști existențiale acute.

Economia de mijloace prezentă în cazul desenului și al compoziției este coerentă cu cea a mijloacelor cromatice utilizate, formele articulându-se și prin efectul dominantei cromatice, fie printr-o gamă caldă, temperată, bazată pe ocruri aurii, pământii, roșu de grenna sau tonuri reci de verde stins, albastru într-o multitudine de nuanțe și o amplă serie de griuri ce unifică de fiecare dată imaginea într-o lumină intimă, cernută.

Figurile umane sunt impregnate de aceeași vocație spre idealizare, sintetizare, păstrându-și fermitatea trăsăturilor, forța trupurilor puternice, generozitatea chipurilor filtrate prin memoria creatorului ce le imprimă totodată un aer solemn , teatral, fără a beneficia de o recuzită pretențioasă, în cazul scenelor de întălniri prietenești, camaraderești ce au un rol bine creionat în economia sa existențială.

**Gheorghe GHERMAN**, Chermeză
ulei, pânză
40 x 43 cm
nesemnat
stare de conservare bună
*Depozitul de artă*

„Când evocă umila demnitate și osteneală colectivă a scenelor de trudă țărănească(…) rostirea își pierde din solemnitatea căutată, devine mai omenește lirică, mai cald evocatoare, mai marcată de semnul înfrățirii pictorului cu lumea ancestrală a satului nostru.”[5]

Unul dintre protagoniștii șuetelor și aniversărilor deseori evocate plastic , Aurel CHIRIAC, longeviv prieten al artistului reușește să sintetizeze în opinia noastră esența demersului creativ atribuit lui Gheorghe GHERMAN:

„Peisaje polulate cu personaje aparținând eternității, construite cu o duioasă rigoare, naturi statice unde ceainicul, vaza, paharul, sticla,fructul, ceasul, sunt invariabile ale unor compoziții ce se doresc a fi detașate de realitatea imediată, mă acaparau pentru a mă introduce într-o lume subjugată iluziei permanente unui timp și spațiu proprii plasticianului.

Trecerea ultimă prin spațiul motrice al pictorului nu face excepție de la regula consacrată. Aceleași subiecte și aceeași paletă cromatică ni se dezvăluie cu un firesc care te face să le accepți imediat. Culorile calde, sobre în nunațări tonale, orchestrate în pagină cu elegantă sensibilitate contribuie la construirea unor compoziții de o inconfundabilă profunzime ideatică. Din tot acest demers a rezultat o realitate ce se dovedește a fi un efect al unei lucide investigări interioare, de o lungă durată, al unui cumpătat dialog cu sine sau cu privitorul, care în cele din urmă anulează sentimentul inutilității noastre. Dimpotrivă, acordă șansa unei limpeziri sufletești de care fiecare avem nevoie în viața pământeană.[1]”

Sperăm ca numeroasele lucrări semnate Gheorghe GHERMAN, din vechiul sau actualul portofoliu al Depozitului de ARTĂ, să vă ajute să vizualizați proporțiile unei opere semnificative, ascunse sub vălul modestiei, discreției , având drept vector principal creionarea unui „firesc etern” plastic coerent , solid construit și nu în ultimă instanță, verosimil.