Sinestezii creative, grafica muzicală a artistului HEIM András

Dragi prieteni,

articolul nostru de azi, centrat în jurul personalității artistului clujean HEIM András (1946 – 2020, Cluj-Napoca), s-a dovedit la final o plăcută meditație asupra colaborării istorice creative a unor medii artistice diferite: muzică – pictură, pictură – poezie, grafică – muzică, șamd.

Privind retrospectiv nu mai departe de începutul secolului trecut, identificăm rapid momente concrete ale „sinesteziei artistice”, momente de interacțiune, suprapunere, fuziune a creației plastice, lirice sau dramatice, prilejuite de aceeași dorința nativă a artiștilor de exprimare universală, dincolo de „constrângerile” formale ale propriului mediu de creație. Astfel de episoade, de mare și inedită productivitate artistică au fost de multe ori rezultatul unor prietenii solide între artiști aparținând unor sfere creative diferite.

Începând cu cele mai timpurii forme de activitate artistică din epoca paleoliticului superior, încifrat în desfășurarea practicilor de invocare magică (de vânătoare, agrar-calendaristică, etc.) se manifestă sincretismul arhaic al interferenței organice ale diverselor elemente – plastic, cinetic, sonor, verbal, mimetic. Procesul ulterior al evoluției milenare a creativității artistice va fi însoțit de descompunerea treptată a acesteia în genuri și specii aparte, distincte prin caracteristicile sale ontologice (arte spațiale, temporale, temporal-spațiale) și semiotice (arte reprezentative, expresive). Însă în rezultatul procesului de dispersare morfologică a artelor între genurile și speciile diferențiate nu se produce o „ruptură” absolută și ireversibilă, ci se formează un fenomen corelațional, definitivat în domeniul teoriei artelor prin noțiunea de „sinestezie artistică”. Etimologia cuvântului „sinestezie” (fr. synesthésie, gr. synaisthesis), sensul său primar derivă din domeniul psihoneurologiei, acesta semnificând un mod special de percepere senzorială ale unor anumite fenomene, înzestrându-le spontan, involuntar cu niște însușiri suplimentare iluzorii: vizuale, auditive, olfactive, tactile sau gustative. În rezultat apar niște senzații „amalgamate” – „sinestezice”: perceperea imaginii vizuale poate insufla senzații sonore, iar audierea sunetului – trezește asocieri coloristice etc. Perceperea sinestezică mai poate provoca și alte paralele neobișnuite: mirosuri, gusturi, texturi, forme arhitectonice, poziționare spațială. Această „împletire”, interacțiune misterioasă dintre diferite senzații a interesat gânditorii, oamenii de știință de-a lungul timpurilor: de la Aristotel – la Goethe și Leibniz, de la Francis Galton (văr al lui Charles Darwin), care în 1880 a descris și a dat denumire acestui fenomen – la fizicianul Christian Bergson, de la omul de știință francez Louis Bertrand Castel, care a construit un organ muzical color – la psihoneurologul american Richard Cytovici, unul dintre cei mai remarcabili savanți contemporani ai domeniului. ( Florea Eleonora, Cojocaru Stela, Aspecte ale corelației sinestezice ale picturii cu litertatura și muzica, Conferința: „ Învățământul artistic – dimensiuni culturale”, Chișinău, Moldova, 15 mai 2020, pg.73 – 75).

Fig. 1. HEIM András , Compoziție, 2011
cerneală tipografică, rotring, pensulă, carton, 52 x 27 cm
semnat și datat dr. jos cu negru: HEIM A / 2011.
stare de conservare bună
https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s/35.html

Dincolo de adnotările sintetice ale fenomenelor de sinestezie artistică, istoria evenimențială, a faptelor, întâlnirilor, personajelor relevante, oferă cititorului o imagine mai palpabilă, verosimilă a fenomenului sinestezic aferent creației plastice.

Emblematic în acest sens este episodul întâlnirii accidentale între poetul Gellu Naum și pictorul suprarealist Victor Brauner co-inventatorul „pictopoeziei”(alături de scriitorul Ilarie Voronca, revista 75 HP, 1924), episod relatat de Naum, scriitoarei Dora Pavel ( interviu, România literară, 2001).

(…) Dar să vezi cum mi-a ieşit Victor în cale. Intrasem pe strada aia, unde era ziarul „Universul”, şi era un afiş afară. Expusese Victor Brauner pictură. Nu ştiam ce este şi am zis: Hai, să văd şi eu. De obicei, nu intram, nu puteam să sufăr pictura românească deloc, şi nici cea din multe alte ţări, nu numai de-aici. îmi plăcea modernismul, atîta cît puteam să-l cunosc dintr-o revistă, dintr-un ziar, în orice caz, de-aici, ce-a fost avangardă nu mi-a plăcut niciodată. Şi atunci, acolo, am intrat şi nu era nimeni. Era pustiu. Un singur om, într-un colţ. Ca un suedez, aşa, blond, foarte drăguţ băiat. Nu-l cunoşteam. Şi a venit tînărul ăsta la mine, era cu opt ani mai mare, şi m-a întrebat: îţi place? Extraordinar, am spus eu. Aveam 18 ani. Eu am rămas trăznit cînd am văzut-o, mai văzusem eu Picasso, nu ştiu ce, dar nu poţi să-ţi dai seama, cînd le vezi aşa, făcute, şi puse acolo. Şi m-a zăpăcit complet. Mă uitam aşa, şi el m-a întrebat: Cum e, îţi place? Şi eu i-am spus: Asta scriu eu. Asta vreau să scriu eu. A, scrii, a spus el. Da, scriu. Păi, ce scrii? Ei, scriu şi eu prostii, i-am spus. Ce prostii? Să vii la mine, zice. Vrei să vii la mine? Maruţa ne aşteaptă. O să fie fericită. Maruţa însă s-a speriat… De atunci, nu m-am mai despărţit de el şi el nu s-a mai despărţit de mine. El a acceptat să publice într-o revistă de la Craiova, de nu ştiu unde, doar cu condiţia să pună o pagină Gellu, o pagină el. Aşa făcea. Şi n-am mai scăpat, în fiecare seară eram la el. Aşa am rămas, de la expoziţia aia. (apud, https://www.ziarulmetropolis.ro/memoria-culturala-gellu-naum-victor-brauner-o-intalnire/, 1.06.2022)

Fig. 2 Pagina tip manifest din revista *75HP* dedicată „pictopoeziei”, susține că este vorba despre „Pictopoezia Inventată de Victor Brauner & Ilarie Voronca”.

Revenind la tema articolului nostru, doresc să evoc o altă prietenie și colaborare creativă similară, ce ne introduce în sfera interferențelor dintre muzică și pictură, pornind de la faza culturală traversată de creatorul expresionismului abstract în pictura europeană, Vassili KANDINSKY (1866, Moscova, Rusia – 1944, Neuilly-sur-Seine, Franța), cu prilejul întâlnirii cu compozitorul avangardist Arnold Schönberg (1874 – 1951). Episod consumat în anul 1911, implică rapid un schimb reciproc de influențe, pictorul și compozitorul ajung la rezultate asemănătoare, primul în cazul muzicii atonale, cel de-al doilea în contextual abstracționismului plastic, dar și a unor opera teatrale create în această perioadă.

Fig. 3 Vassili KANDINSKY, Improvizație 26, 1912
ulei, pânză, 107,5 x 97 cm
Lenbachaus, Műnchen

Traiectoria stilistică ulterioară, când în anii 20 ai secolului trecut, intra în contact cu Paul Klee și Bauhaus, îl descrie pe Kandinski aplecat spre o nouă rigoare geometrică, depășind această fază, de interferențe muzicale în pictura sa. O altă întâlnire însă, va marca fundamental această nouă direcție, cea dominată de personalitatea maestrului de la Bauhaus. Pictor, grafician și teoretican elvețian de origine germană, a marcat fundamental evoluția curentelor avangardiste :

„lucrăriile lui Paul Klee care expun teoria formei și a reprezentării au pentru arta modernă aceeași importanță și aceeași valoare pe care o au, pentru artă in primele decenii ale secolului trecut, lucrările lui Leonardo, pentru arta Renașterii, conținând teoria picturii.” (Giulio Carlo Argan, Căderea și salvarea artei moderne, Ed. Meridiane, București, 1970, p.163)

Imaginile create de Klee în perioada maturității sunt concluziile unor reflecții îndelung elaborate asupra posibilități de a realiza construcții plastice, care să semnifice sintetic experiența umană a epocii moderne prin limbajul specific picturii, întreg ansamblu al creației și gândirii sale include o largă claviatură a modalităților de structurare a imaginilor. (Yvonne Hasan, Paul Klee și pictura mondernă, București, Ed. Meridiane, 1999). Este și metoda și inspirația plastică pe care protagonistul articolului nostru, HEIM András o va experimenta și aplica intens în raport cu sursa de conținut muzical al creație sale grafice, pe care o vom analiza în cele ce urmează.

Fig. 4 **Paul KLEE, Lumina și altceva, 1931**
acuarelă, ulei, pânză, 95 x 97 cm, Colecție particulară

Pictorul elvețian urmează un traseu secret de linii și puncte, lumini și culori, în aparență fiind vorba de un exercițiu de matematică, dar la o privire mai atentă se descoperă întreaga blândețe, poezia intima frumusețe a lumii revelate de Klee. (Pictura modernă, Ed. Electa, Milano, 1998, p.340).

Teoretizările sale reflectă trăsăturile fundamentale ale limbajului plastic la sfârșitul secolului al XIX-lea și în primele decenii ale celui de-al XX-lea.

Sir Herbert Read, (A concise history of modern painting, Londra, 1969, p.147), îl descria prin următoarea remarcă, extrem de interesantă: „poseda inteligența cea mai înaltă dintre toți artiștii epocii moderne și, atât în teorie, cât și în practică, a stabilit fundamentele ei estetice.”

HEIM András, asupra cărei creații târzii (2000- 2015) ne-am propus să reflectăm aici, marcată de influențele muzicale și reprezentarea grafică a elementelor conceptuale esențializate, se înscrie fidel în această categorie de personalități artistice pertinente, cu aplecare spre teoretizare, ce îmbină voluntar efectele și sugestiile artistice reciproce ale mediului de lucru grafic și muzical.

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, a studiat cu pictorul János MIKLÓSSY. În perioada 1976-2009 a organizat zece expoziții personale de pictură și grafică în România și în Ungaria. Membru UAPR Cluj, a beneficiat de organizarea unei expoziții retrospective în cadrul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca în anul 2009.
Între 1990-2006 a fost editor tehnic al revistei „Korunk” din Cluj-Napoca, iar din 1997 a fost curator permanent în galeria clujeană omonimă.

Lucrările sale de tinerețe din perioada primilor ani de studiu notează disponibilitatea și intenția de compactare sintetică a formelor, precum și anumite tatonări cromatice expresioniste.

Fig. 5 HEIM András, Copaci, 1974
pastel, hârtie
27,5 x 18,5 cm
semnat, datat localizat cu creion: Mezőpagocsa (Pogăceaua, jud. Mureș), Colecție particulară

Fig. 6 Fig. HEIM András, Peisaj rural de iarnă, 1974
ulei, placaj
60 x 85 cm
semnat și datat dr. jos cu brun: HEIM A 974. colecție particulară.

Teoretician cu vocație enunță proprile principii artistice în anul 1999, în lucrarea „Construiesc ordinea”: „este nevoie de o artă (cum a fost de multe ori în secolul nostru) care să conducă persoana, privitorul înspre formarea și conservarea unui calm interior, ceea ce înseamnă disciplină, auto-disciplină – prin intermediul esteticului.”

Un rol major în acest demers personal l-a avut și în cazul său, canalul de conexiune cu mediul muzical prin prietenul său, maestrul Ștefan RUHA (István RUHA, 1931, Carei – 2004, Cluj – Napoca).

Ultima perioadă a creației, aferentă anilor 2000 – 2020, ilustrată temeinic prin numeroase lucrări din patrimoniul actual al Depozitului de ARTĂ, construiește imaginea plastică a numeroaselor concerte de Bach, Vivaldi, Ceaikovski, Paganini orchestrate de ilustrul său prieten,- violinist, dirijor, profesor universitar de excepție.

Fig. 7 HEIM András, Omage a la Ruha, 1994
montaj foto, cerneală tipografică, rotring, hârtie, 35 x 27 cm, semnat, denumit
datat pe verso: Omage a la Ruha Pista, 1994, Heim András

Înclinat spre sinteză, ordine, auto-disciplinare, HEIM utilizează recurent în această ultimă fază a creației, limbajul specific al graficii, beneficiind de acribia și precizia matematică, a înregistrărilor și traducerilor plastice a conținutului muzical.

Fig. 8 HEIM András, Compoziție, 2005
tuș, cerneală tipografică, carton
50 x 30 cm
denumit, datat și semnat pe verso: Komposició, 2005, Heim András
stare de conservare bună
https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s/37-4.html

Compozițile sale grafice din perioada anilor 2000 – 2015, abundent ilustrate de materialul actual din patrimoniul Depozitului de ARTĂ, reprezintă o exemplară probă a răbdătoarei analize a fiecărui element compozițional.

Fig. 9 HEIM András, Compoziție, 2013 cerneală tipografică, rotring, pensulă, carton
49,9 x 35 cm
semnat în monogramă și datat dr. jos cu negru: HA / 2013
stare de conservare bună https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s/29-2.html

Lucrările reflectă totodată o simbioză sinestezică armonioasă cu muzica prin prezența conceptelor comune pentru ambele arte (ton, ritm, gamă, sonoritate), prin existenţa unor paralelisme, analogii între succesiunea liniilor, suprafeţelor, inserțiilor de culoare şi succesiunea sunetelor unei compoziţii muzicale.

Fig. 10 HEIM András, Compoziție, 2002
tuș, cerneală tipografică, rotring, carton
50 x 35 cm
denumit, descris, localizat, datat și semnat pe verso
stare de conservare bună
https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s/32-4.html

Heim nu va putea renunța (în pofida interesului paralel de conceptualizare) în contextul „graficilor muzicale”, la expresivitatea cromatică, nu datorită formației sale de bază ca pictor, ci mai cu seamă datorită contextului muzical: relația dintre tonul muzical și culoare se concentrează asupra capacității de a evoca culorile prin armonii muzicale („a picta muzica”, a crea „peisaje muzicale”, „simfonii cromatice”), de a asocia o culoare cu un sunet: cele șapte culori spectrale intermediază cele șapte trepte muzicale; culorile închise – tonurile joase; culorile luminoase – sunetele înalte. Posibilitățile coloristice, spațiale ale muzicii, proprietatea sa inerentă a vizualizării sonore – acestea sunt motivele ce îi acordă capacitatea dezvăluirii ideilor imagistice ale picturii.

Fig. 11 HEIM András, Compoziție, 2002
rotring, tuș tipografic, carton
48 x 33 cm
identificat, localizat și datat stg. jos cu creion: „Komposició” – rotring tuș, rotring toll, esset; Kolozsvár, 2002.
semnat dr. jos cu creion: Heim András
stare de conservare bună
https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s/31-2.html

În încheiere, vă dorim să aveți posibilitatea și tihna de a asculta în liniște, muzica graficilor semnate HEIM András, adăugate treptat în galeria dedicată Colecțiilor de autor, din cadrul Depozitului de ARTĂ.

https://www.depozituldearta.ro/heim-andr%C3%A1s