Pictura lui János KRISTÓFI – vehicul de evadare din „zgomotul” cotidian

Dragi prieteni,

după ce am vorbit într-unul din articolele săptămânilor trecute despre Petre ABRUDAN, a venit vremea să evocăm, personalitatea unui artist aparținând generației primilor studenți, pe care acesta i-a îndrumat în calitate de dascăl al Institutului de arte plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca.

*KRISTÓFI János, Moara Seleuș*
*ulei, carton, 70 x 50 cm*
*semnat dr. jos prin incizie: Kristofi*
*stare de conservare bună* https://www.depozituldearta.ro/pictura/4-4-2-2.html

Dincolo de apartenența mai mult sau mai puțin coerentă la generația artiștilor contemporani, elementul de relevanță principal în conturarea profilului creativ a lui János Kristófi (1925, Petreu, Bihor – 2014, Oradea) este impactul a două componente majore direct reflectate în planul propriei creații: proveniența socială și temperamentul nativ. Acesta din urmă, în speță o fire sensibilă, modestă, introvertită dar determinată în depășirea oricăror greutăți pentru urmarea vocației artistice, are drept rezultat o operă cu efect final cvasiterapeutic: picturi – vehicule de evadare în spații compensative, care în acord cu firea sa echilibrată, evită marile contraste, spații doar ușor „modificate” față de realitatea cotidiană, emanând o nostalgie cuminte a liniștii și armoniei trecutului, nu foarte îndepărtat.

Absolvent al instituției mai sus numite, secția Pictură în anul 1954 sub coordonarea profesorilor ABODI – NAGY Béla, Zóltan KOVÁCS, Sándor MOHY și Petre Abrudan, János Kristófi provenea

dintr-o familie de țărani din satul Petreu, județul Bihor, mediu rural în care și-a petrecut copilăria și întreaga adolescență, ale cărui valori psihologico – structurale precum: hărnicia, credința, modestia vor râmăne o referință constantă în viitoarea carieră artistică citadină a artistului.

Fluxul vieții familiale, marcată de forfota permanentă, de grijile aferente unei familii cu mulți copii și o nevastă, artistă la rândul ei, dar cu un temperament diferit, vor definitiva rolul panaceutic al propriei arte.

János Kristófi a fost un artist individualizat în grupul artiștilor orădeni contemporani (Traian GOGA, Roman MOTTL, Coriolan HORA, Aurel POP, ș.a) tocmai prin acest profil discret, bazat temperamental, a cărui concretizare plastică a avut un efect mai puternic asupra publicului decât asupra criticii de specialitate.

Artist cu o disciplină a muncii țăranului, aparent obsesivă, scoasă din context, a lăsat în urmă un număr mare de lucrări structurate în câteva grupe tematice distincte, ceea ce imprimă operei sale de ansamblu un anumit manierism, notat în conotații negative, de către exegeză. Volumul amplu al operei sale, munca și perfecționarea continuă pe parcursul unei vieți octogenare umbresc (paradoxal) calitățile unei picturi cu o valoroasă notă de autenticitate, având ca repere generale : organicitate, atmosferă, structură plastică solidă și distinctă, dublată de poezie și subtilă muzicalitate.

Istoricul de artă orădean Maria Zintz tranșează cu obiectivitate și bun discernământ sursa fecundității artistice de referință:

„ Datele sale temperamentale, hotărârea cu care a pornit pe drumul creației, ajutat de cultul pentru munca zilnică, fără abateri de la un program stabilit, l-au condus către o pictură unde dominante erau voința constructivă și înclinația instinctivă spre o materializare pregnantă a formelor, el ajungănd rapid în tărâmul artei, fără meandre, fără șovăiri și fără investigații existențiale.”[1]

Subiectul său predilect cultivat cu apetență pe tot parcursul carierei a fost Peisajul rural, impulsionat și de proveniența sa țărănească dar și de ecourile stilistice ale centrului artistic băimărean, ambianța educațională în care deducem că s-a format și Kristófi, grație profesorilor săi de la Institutul clujean, foști coloniști băimăreni.

Peisajele pictate la începutul carierei, în zona Clujului, Bihorului, Reșiței sau la Petroșani sunt mărturii ale stăpânirii deja mature a tehnicii compoziției, ordonate abil de un desen robust în vreme ce cromatica evita deja contrastele prin tonuri estompate, moderate care ulterior vor deveni definitorii ale picturii sale.

KRISTÓFI János, Dealuri la Baia-Mare
ulei, carton
34 x 48,5 cm
semnat dr. jos cu negru: Kristófi
stare de conservare bună https://www.depozituldearta.ro/pictura/15-3-2.html

„ Desenul este pregnant, aproape de fiecare dată, dar încă de pe atunci „voalează” culorile prea puternice prin griuri și aș zice că griul a fost și este un fel de culoare locală a modestiei sale, a modului în care voia să se adreseze și să se confeseze lumii, cu o sotto voce, fără nici un exces sau stridență. Culorile sunt și ele încenușate – de preferință ocruri, brunuri și verde, întâmpinând lumea cu sfială, refuzând strălucirea, contrastul sonor. Ele nu au exuberanță dar au vibrație, chiar dacă discretă, Kristófi fiind atent să disciplineze arderile interioare mai intense, fără să le înăbușe.””[2].

A pictat peisaje rurale, delimitate de o perspectivă de dealuri familiale, în toate anotimpurile, notând cromatic, în maniera sa estompată, elocvent poetică, trecerile subtile de la vară la toamnă, de la primăvară la vară, ș.a.m.d

KRISTÓFI János, Vară târzie ulei, placaj, 20 x 28 cm, semnat dr. jos prin incizie: Kristófi, stare de conservare bună

Când adierea criticilor i-a fost mai favorabilă, i s-a recunoscut pentru această primă perioadă a creației, capacitatea de a reda „pământul” cu însemnătatea investită de mentalitatea țărănească, de echivalent al lutului, al materiei prime originale care au conferit operei sale in integrum, nu doar în acestă fază a începuturilor, un grad de organicitate specific, un mod integrat de percepere a realităților reflectate plastic, în care datorită credinței și evlaviei, viața și moartea sunt percepute ca un tot unitar.

„Din lut ne naștem și în lut ne vom întoarce, pare să spună acest pictor profund religios, în ale cărui peisaje aproape că nu lipsește niciodată biserica , cu turnul ei ce se înalță spre cer.”[3]

KRISTÓFI János, Peisaj cu biserica din deal
ulei, carton, 34 x 48 cm
semnat dr. jos prin incizie: Kristófi
stare de conservare bună https://www.depozituldearta.ro/pictura/25-2.html

Impresionează întotdeauna simplitatea mijloacelor de expresie, căsuțe mici, personaje trudind la munca câmpului, schițate generic dar filtrate printr-o lumină ce estompează puterea tonală, în spatele căreia se ascunde însă o puternică lumină sufletească. În spiritul aceleași economii de mijloace, susținute plastic de un veritabil talent intuitiv, lasă în numeroase rânduri suportul liber, sub stratul pictural, obținând efecte plastice expresive, organic elocvente.

*KRISTÓFI János*, Peisaj cu muncile câmpului ulei, placaj, 20 x 28 cm, semnat dr. jos prin incizie: Kristófi, stare de conservare bună

După finalizarea etapei de studiu, în 1954, Kristófi se stabilește la Oradea, unde devine atras de peisajele citadine, tocmai prin optica celui care a crescut la sat, uneori idealizând spațiile urbane prin decorarea cu obiecte și accesorii mai degrabă familiale în interbelic. Spre deosebire de personajele schițate la munca câmpului, cu un sentiment de compasiune, amintind de pictura lui Jean-François Millet (1814-1875), atmosfera urbană, orașul cu parcuri și grădini îi dau prilejul să descrie oameni diferiți, eliberați de grija vieții cotidiene, surprinși la promenadă, odihnindu-se pe bancă sau povestind relaxați, degajați în mici grupuri.

Se consideră că până în anul 1975, în creația lui Kristófi a predominat peisajul rural transilvănean sau citadin al Oradiei, componente tematice majore ale creației sale.

Stabilirea la Oradea, penetrarea atmosferei urbane, descoperirea beneficiilor intelectual-artistice inexistente în mediul rural – devine un mare meloman, avantajele materiale aferente activităților liberale, vor avea repercursiuni asupra tematicii abordate în această etapă a existenței sale.

Artist perfecționist a abordat chiar dacă cu frecvență redusă, teme plastice uzuale între colegii de breaslă: portrete, autoportrete și naturi statice, toate filtrate prin tușa temperamentală specifică a artistului, învăluite într-o lumină estompată de amurg, o lumină în dialog subtil cu umbre moi, în acord cu firea discretă și modestă, deloc exaltată sau preocupată să epateze.

După anul 1975 scenele de gen, interioarele cu personaje devin temele preferate de Kristófi, scene ce respiră o armonie sufletească distinctă, liniște și trăiri spirituale elevate de multe ori orchestrate cu ajutorul muzicii, repetativ invocată, al dansului sau altor activități artistice evocate plastic.

„Personajele acestea, mai ales feminine, îmbrăcate în veșminte elegante, vaporoase și obiecte de artă retro, unele având pe cap pălării cu boruri largi, înconjurate de mobile valoroase și obiecte de artă retro în interioare spațioase, chiar dacă sunt inspirate în bună măsură de familia sa melomană, aparțin unei lumi mai curând visate de artist, imperturbabilă și impasibilă la agresiunile cotidianului. În aceste interioare timpul se măsoară altfel, cu lentoare, iar uneori el pare să se transfere într-un univers ce nu are nimic comun cu forfota, agitația diurnă, cu viteza și zgomotul distonant al prezentului”.[4]

Tablourile compuse acum cu un vocabular compozițional, cromatic și muzical,apelând la procedee expresive similare (ritm, vibrație, ton, armonie) se prezintă drept fereastră de evadare a artistului din cotidian, într-un romantic univers compensativ populat de siluete elegante dar alungite, „eliberate” la rândul lor de materialitate corporală, zugrăvite în deja consacratele sale tonuri estompate de griuri fin colorate, stop cadre filtrate optic printr-o veritabilă „perdea de aburi” purificatoare.

KRISTÓFI János, Nud la fereastră
ulei, pânză, 50 x 35 cm
semnat dr. jos cu albastru: Kristófi
stare de conservare bună

În ultima perioadă a vieții, artistul s-a dedicat unor subiecte religioase unele destinate decorării de biserici. Cromatic va migra spre preferința brunurilor, albastrul și verdele inerente unor tablouri precum „Înălțarea la cer”, „Închinarea magilor” sunt din nou estompate însă intervine un clarobscur relativ străin picturilor anterioare, dedicat sugestiei plastice a misterului momentelor biblice.

În perioada 1958 – 2005 a organizat 12 expoziții naționale la: Oradea (1958, 1968, 1975, 1976, 1979, 1980), Salonta (1969), Valea lui Mihai,(1969), Marghita (1970), Petreu (1970), Cluj-Napoca (2005), iar în anul 2019 UAPR Oradea i-a dedicat o binemeritată expoziție retrospectivă. A fost totodată prezent și în expoziții de grup, în străinătate: Ungaria, Austria și Suedia.

Vă invit dragi prieteni, asemeni lui János Kristófi să uităm un moment de zgomotul și grijile cotidiene, să îi privim tablourile din portofoliul Depozitului de ARTĂ, să ne lăsăm învăluiți de atmosfera, muzica, serenitatea lor iradiantă și benefică.